Nu ştiu ce mi-a trebuit să mă grăbesc. Am ajuns să cred că o parte din vină îmi aparţine. Dar mnoh, nu e aşa. Mă rog, sa incep cu inceputul. Ieseam de la scoala într-o zi pe la 1 şi mă grabeam ca fraiera – unde? nu stiu, ca microbuz oricum nu aveam la ora aia. Am facut slalom printre oameni 2 etaje, am sarit cate 3 trepte deodata si nu am patit nimic si cand am ajuns jos, in curtea scolii, mihai s-a gandit sa-mi fac ziua frumoasa şiii… mi-a pus piedica si am căzut! (ma gandeam sa folosesc vreo expresie inteligenta in loc de „am cazut”, vreun cliseu, ceva, daarr nu!) Am cazut cat mi’s de un metru si vreo saizeci si cinci pe pietrisul din curtea scolii si cam atat mai tin minte clar. Nu mai auzeam/vedeam nimic limpede in jur. Ştiu ca mi’a dat cineva mana sa ma ridic. Ana, cred. Corpul meu a resimtit cazatura din plin. Practic, am cazut toată, toată! Tot corpul meu (except partea de la gît în sus) era pe jos. Am redefinit acţiunea de cădea, cum îi ziceam şi lui mihai.
Am 2 zgarieturi in palma, una in cotul stang si genuchiul vanat (si ma doaree). Merci, mihai, esti un prieten adevarat! Altul ca tine nu imi mai trebuie! Dar pentru unii, faptul ca m’a vazut aproape jumatate din liceu (nu ştiu cîţi erau pe’afara atunci) conteaza mult mai mult ca faptul ca eu puteam sa’mi rup ceva. Chiar mi s’a sugerat sa vin cu o punga in cap ca sa nu ma mai recunoasca lumea. 😆 Rasu’ plansu’! :)) Nu ti’a spart capul ideea? Pe bune, eu nu vă înţeleg! De cine ar trebui să-mi fie ruşine (vreodată)? E ca la faza aia cînd mi s’a recomandat să nu pomenesc de faptul că am muncit vara trecută. Pentru că e o chestie ruşinoasă să munceşti, ştiu. Bine.
Să revin. În caz că-l mai împinge păcatul pe vreunul să se gîndească măcar să-mi pună piedică! Oamenilori, eu nu am nevoie de piedică pentru a cădea. E de ajuns să te faci că te ştergi de mine 😆 (exagerez, evident) sau să vii brusc spre mine. Am un echilbru foarte fragil (sărăcuţa de mine 😆 ). De-abia mă ţin pe picioare oricum.
Acum, ca să mă fac de rîs pînă la capăt, de ce să nu vă spun de aptitudinea mea de a intra în uşi? Nic şi Oni o cunosc cel mai bine, cred că s-au săturat de ea. (dar rîd de fiecare dată cînd intru intr-o uşă.) Faza e următoarea: cînd văd o uşă eu îmi spun aşa: „uite o uşă, vezi ce faci şi nu intra şi în ea!” şi fix cînd ajung lîngă uşă şi trebuie să iau o curbă bruscă ca să o evit, corpul meu nu mă mai ascultă şi intru în ea. Uneori găsesc vînătăi pe umărul drept (de obicei cu dreapta intru) şi pe şoldul şi nu ştiu de unde le am. Dar apoi îmi amintesc 😀
Voi ce mai faceţi? Sănătoşi, voinici? Cum vă place vremea? Mihai o să-mi zică iar că sunt ipocrită pentru că cer zăpadă şi cînd o primesc nu o mai vreau, daaarrr VREAU ZĂPADĂ!
Ok, v-am pupaaat! 🙂
14 comentarii
Comments feed for this article
6 octombrie 2010 la 16:25
Mihai
tu-ti dai seama ca am ras de m-am shituit pe mine citind postul?
iti dai? nu cred.
da tu nu ma intreci pe mine la cazaturi de pe banci, de pe scaune, de pe oameni etc.
nu ma intreci, pur si simplu :))
6 octombrie 2010 la 16:32
burghi.
chiar nu imi dau. de ce ai ras? la ce faza?
normal ca nu te intrec, omule. eu is constienta de problema mea si am grija unde ma pun. nu ca tine =))
6 octombrie 2010 la 17:14
Mihai
am spus ca am ras citind postul. tot.
6 octombrie 2010 la 19:47
Deea
Deci mă Mihai, aşa ceva nu se face. Data viitoare, dă-o domne cu capu’ de priză! Un genunchi şi-un cot în freză, şi n-o să te mai bălăcărească pe blog, decât după ce iese din comă! 🙂
Da Dorina, cu tine ţin! 😀
7 octombrie 2010 la 10:45
Em
Ha ha, tu cu usile, eu cu mobila.
Am un talent innascut de a ma lovi de cel putin un corp dintre corpurile de mobila alfata intr-o incapere. E pur si simplu…o nota personala.
Am picat in clasa a opta in holul scolii si am urlat „Ce va holbati, studiez furnicile!!!”
Pff, mi-e si frica de zapada…
O sa ne spele baietii in curtea scolii :-s
7 octombrie 2010 la 12:04
oni
=)) lesiiiiiiiiiiiiiin!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
nu mai pot!!!!!!!!!
e misto sa faci haz de necazul altuia….
bietele usi, de-ar putea sa fuga de tine… s-ar duce in lume numai sa nu le mai lovesti. si ai uitat ca „si se duce dorina pe branci si, siii, siiiiii gooooooooooooooooolllllllllll!!!!!!!!!”
=))
8 octombrie 2010 la 15:35
burghi.
@deea – da, am inteles cu cine tii! >:P da’i idei!
@em – asa trebuia sa le tip si eu alora care se uitau la mine: numar pietricele :))
@oni – vai, da animal mai esti :)) nici macar nu m’ai vazut in actiune:)) ai pierdut faza anului 😆
9 octombrie 2010 la 6:01
oni
vleojg
nu uita de uşi, maşini parcate, bănci, şi…… nu mai ştiu acuma
9 octombrie 2010 la 9:22
burghi.
behehee:))
11 octombrie 2010 la 18:31
thecityoflily
ce groaznic! eu sunt foarte clumsy, ma izbesc de tot si toate (usa, perete etc).
off-topic: stii cumva cum se numeste tema ta? imi place 😀
12 octombrie 2010 la 14:56
burghi.
groaznic indeed, lily 🙂
bineinteles ca stiu cum se numeste tema mea. twenty ten 😀 e tema standard. e draguta foc, stiu :3
13 octombrie 2010 la 10:55
game over… | اBlog Feminin
[…] pinguri de pe Blogul Feminin merg către: Eugen, Alex, AndAleCo, Bogdan, Burghi, Caius, Cosmin, Cristian Dima, Lisandru, Dan Ciulea, Flavius, Maestrul, Paul, Melami, Cristian […]
13 octombrie 2010 la 18:21
Malli
:)) mie azi mi-au tras scaunul de sub fund si am luat contact cu podeaua
14 octombrie 2010 la 5:39
Mulţumiri şi chestii. | Óplisme
[…] prietenilor: Bogdan, Burghi, Caius, Cosmin, Cristian Dima, Dan Ciulea, Flavius, Maestrul Usca, Lisandru, Melami (căreia îi […]