m-am trezit azi dimineata cu un curaj nebun de a merge in sfarsit la… (frizer sa-i spun? mbine, e femeie si, ma rog, nushtu cum sa-i spun. ma rog,) aveam curaj sa ma tund. deci i-am zis maica’mii sa-mi dea bani si ea a spus ceva de genul: „finaaally, sooor, here you go!”. ceva de genu, v-am spus. asa ca m-am spalat frumuşăl pe cap ca sa i se pară femeii ăleia că, practic, părul meu e uman şi nu e implantat de la vreun marţian cu probleme de pilozitate (cu sensul de păros, dacă nu v-aţi prins) şi pe la 4 am plecat frumuşăl spre… ăăăă „frezeră”? mă rog, v-aţi prins voi.

cînd am ajuns acolo, rezerva mea de curaj ajunsese undeva pe la jumate, plus că mai erau nişte oameni acolo şi tanti nici nu era venită de la undeeraeaplecată. aşa că am socializat frumuşăl (devine enervant, nu? :))) ) cu oamenii de acolo (de parca e greu sa socializezi cu oamenii pe care-i stii de cand te-ai nascut) (se cheama „socializat”, macar?) si am asteptat-o pe tanti frezera, invatand intre timp si o revista marie claire pe derost.

tanti a venit intr-un oarecare sfarsit. skip skip skip peste partea in care ii tunde pe oameni. skip skip skip peste partea in care ma tunde pe mine. rezultatul e oribil! dezastruos! mizerabil! m-am convins odata pentru totdeauna ca urasc frizerii, urasc sa ma tund si imi urasc parul. in rest, voi ce mai faceti?

Anunțuri