„Mai tarziu am revenit la gandul ca viata insasi este o stare de tranzit intre nastere si moarte. Un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren, esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra, altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoare, altii nu reusesc sa se prinda nici pe scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren si fiecare uita, poate, un singur lucru: ca trenurile astea nu duc nicaieri. Cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care vine abia cu urmatorul tren. In cele din urma se vor intalni cu totii undeva intr-un desert unde chiar si sinele se transforma in nisip. In loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca pe picioare, isi dau ghionturi.”

Octavian Paler – Viata pe un peron

P.S. – Doar profa de romana ar fi in stare sa strice momentul cu un „Ce a vrut autorul sa spuna aici ?”
P.P.S. – O sa mor pe melodia asta.

Anunțuri