You are currently browsing the monthly archive for Iulie 2010.

mă, eu aş scrie, să-mi moar’o venă de n-aş scrie, că mi-e mai drag blogul ăsta ca ochiul din frunte, da’ nu vreau pot! nu am starea aia necesară înjghebării unui articol demn de numele şi reputaţia mea şi a acestui mirobolant colţ de ciberspaţiu. *pauză de râs* şi ui’ cât e de cald afară şi câte maieuri mişto văd pe zi şi câţi bani am şi câţi aş mai vrea să am pe lângă ei şi câte şi mai câte obstacole mai sunt între mine şi pagina asta. plus că am o leneeeee’n cuuuuur, de n-a văzut Parisu’!

––––––––-

dar uitaţi, acum, acum spre exemplu chiar scriu ceva. e 20.16, la 20.30 tre să fiu la gina. în 14 minute trebuie să postez asta, să fac baie, să mănââânc şi să mai fac nushtuce ca să-mi bat propriul record la întârziat, ca să ajung apoi la ea pe la noo jumate şi să-mi arunce ea privirea aia de şarpe călcat pe coadă + „la ora asta ţi-am spus să vii?”. dar nu prea contează asta, pentru că în noaptea asta dorm la ea şi o să facem o orgie cu mâncare nesănătoasa, filme proaste, bârfe răsuflate şi suc natura de portocale (n-are acid, nicule, dar măcar e de portocale.) şi probabil o să adormim pe la 3, cu toate că eu i-am repetat toată ziua şi o să continui să-i repet până adormim, că mâine mă duc la muncă şi tre să mă trezesc la 6. (apropo, dacă tragi cafea pe nas are acelaşi efect ca şi când ai bea-o? nu de alta, dar nu-mi place gustul ei de nicio culoare şi nu vreau să casc mâine toată ziua… )

şi şi şi şi azi mi-am luat şlapi portocalii cu marţieni! şi îi iubesc deja cu toate că mi-au făcut vreo 4 bătături într-o ora jumate.

şi e 20.25. na poftim cultură!

şi, băi! cum am putut să uit, ffs?!!! a născut zăpadăăăăăă. da da da!!! 4 căţeiiii, dintre care unul e alb! şi sunt toţi dezgustător de mici si de drăgălaşi şi de fără ochi. şi mi-e milă rău de ei, mi se par prea mici şi fragili şi ştiu nu ştiu de ce m-a pufnit plânsul când i-am văzut. plus că mama nu mă lasă să-i păstrez pe toţi… 😦 că cică ” ce să facem noi cu 7 câini?” eh, pula, mai bine-i arunci sau îi dai vreunui nenorocit de copchil care să-i tortureze şi să-i lase să moară de foame, nu?!

mbine, gata. e 20.29 :>, am făctut 400 de cuvinte :O şi eu când m-am pus să scriu aveam intenţia să mă opresc la vreo 130.

bine, pa.

++++++++

ce este mai sus de „genial”? exista ceva mai sus de el?! pentru că dacă există, melodia asta haz it!

blogul ăsta nu mă mai stimulează! mă duc să mă sinucid…brb.

… cred că o să scriu în curând ceva, ok? 🙂

chestii pe care o sa mi le iau cand o sa am bani:

  • oja verde
  • slapi/sandale
  • cartela
  • futu’i, am uitat restu!

gata, ma, nu mai sunt alba! is rosie acum. sper ca toate pulicile pe care le freca de culoare pielii mele  – ca „vaaai, da de ce esti asa de alba?!” – ca sa intrebe prostii, bai nila! mda, deci cum ziceam, sper ca aia toti sa poa’ sa doarma mai linistiti la noapte stiind ca eu nu mai sunt asa de alba. eu nu o sa pot sa dorm pen’ ca ma ustura pielea ca dracu. dar mi-am facut-o cu mana mea asa ca nu o sa ma plang.

uf, si daca ar fi toata lumea ca voi sa stiti ca m-as spanzura de ovare! din fericire mai exista si oameni ca mine.

mama ma pune sa renunt la abonament – din cauza unei neinsemnate facturi de 2 milioane – si implicit la numaru meu de telefon sexos. nu pot sa renunt la numarul meu sexos! nu pot! si nu ma intrebati de ce e sexos. pur si simplu este…

ir’na mi’a zis sa ma duc la macin la ea. nushtu de ce. deci nu ma duc.

emily a intrat pe net de pe telefon pentru fo juma de ora, i-am spus ceva, da nu mi’a raspuns. 😐 😕

is obosita si cand sunt obosita asa reactionez. in loc sa ma comport ca o leguma vestejita, ma comport ca o leguma radioactiva.

papa!

„6 missed calls.. de ce faci asta?de ce nu ma lasi in pace? si sa nu-mi spui a nustiu cata oara ca nu faci asta pentru ca eu nu vreau asta cu adevarat, ca nu stii tu mai bine decat mine ce vreau. nu vreau sa ne mai vedem niciodata.nu vreau sa ma mai suni vreodata.nu vreau sa mai crezi nici o secunda ca stii ce vreau si ca (inca) tin la tine. da.am gresit.am gresit mult.poti sa ma judeci.poti sa te superi pe mine.poti sa ma urasti.asta ar face un om normal,dar tu nu si nu.de ce? tu doar crezi ca tii la mine.tu doar crezi ca noi suntem(am fost) ceva mai mult decat prieteni. totul e in mintea ta. ma enervez cand incerc sa-ti explic si de asta nici nu-ti mai raspund la telefon. faptul ca incerci iar si iar si iar sa ma convingi ca tii la mine si ca am fi fericiti impreuna ma scoate din minti. imi pare rau ca ti-am promis ceva si nu o sa ma pot tine de cuvant,dar nu pot.chiar nu pot. era asa bine cand eram doar prieteni.cand vorbeam si ne spuneam unul altuia tot. cand aveam momentele noastre proaste,sau cand eram atat de ofticata ca nu aveam dreptate si iti inchideam telefonul si apoi nu-ti raspundeam.imi trecea dupa ceva timp,dar pe moment eram foarte nervoasa.ma purtam ca un copil prost,dar tie nu-ti pasa.,”

cineva a cautat asta pe google si a ajuns pe blogul meu 😛

Niciodată nu am crezut că o să fiu atât de mândră de locul în care m-am nascut şi am copilărit copilăresc sau de oamenii de aici. Ca să fiu sinceră, jijila e un jeg de sat cu drumuri vai de capu lor, aproape uitat de lume – drept să vă spun, uneori îmi doresc să fi fost cu totul uitat de lumea – mă gândesc că asta i-ar da o notă pitorească – pentru că nici pitoresc nu e. Singurele ei atu-uri sunt : 1. este aşezată într-o zonă neinundabilă [un sac de eugenii pentru asta !] şi 2. eu. Vă întrebaţi cum sunt eu un atu ? Păăi, poate încă nu sunt, dar când voi ajunge în cărţile de istorie sigur o să fiu ! Pentru că voi băga pentru ea pile la cărţile de geografie ca s-o pună la pagina 5 ! 😉 (de ce vorbesc despre ea ca şi cum ar fi o persoană, să nu mă întrebaţi)

Despre oamenii din jijila pot să vă spun că sunt.. aproape la fel ca şi satul. Nepitoreşti adică. Nu jegoşi, doamne fereşte. De fapt, când mă întorceam acu, seara, acasă, sprijinit de un gard, stătea un mamă de jeg de beţiv de ooom, de îţi era scârbă să treci pe lângă el, ffs. Dar în general oamenii sunt ok, se ocupă cu agricultura, comerţul de bârfe fierbinţi şi schimbul de impresii în natură. Gradul de criminalitate oscilează. Adică, acu ceva timp am avut 3 [sau 2 ?] pedofili în jijila. 😕 Mhm. Prăpăd a fost. 😕 Nuştu dacă au violat pe cineva, dar la speriat s-au priceput. Nu ştiu dacă mai sunt în libertate acum. Da, şi dacă vreţi să ştiţi, alaltăieri s-a spânzurat o femeie de la mine de pe stradă. I se pusese un diagnostic nasol de curând [gen cancer or smtn] şi ea nu a putut să suporte vestea [or smtn] şi s-a spânzurat de cireş.  Bineînţeles că cireşul a trebuit să fie tăit. Darrr, ulterior – adică aseară – adică la autopsie – doctorii au descoperit că femeia nu avea nimic la cap, adică diagnosticul era greşit, adică femeia s-a spânzurat de geaba !, adică svfc de imbecili cu halat alb şi stetoscop ! the end!

Funny fact about Jijila e că noi cică facem parte din judeţul Tulcea, ştiti, dar noi când avem o treabă importantă [gen, shopping sau nevoie pe la vreun doctor], ne ducem mai mult la Galaţi sau Brăila. Pentru că Brăila se afla la o distanţă de 5 lei, Galaţi-ul la o distanţă de 6, 5 lei, iar Tulcea la o distanţă de vreo 18 lei. Acu, vă rog să-i întelegeţi pe oameni, că v-am spus cu ce se ocupă. Şi another funny fact ar fi că noi avem un accent mai special. Adică înafară de accentul de ţărani ce suntem, avem puţin accent moldovinesc => accentul jijilenesc!

Uh. De destrecţiibairamecurvăsăreli să vă zic. Discoteca – sau mai bine spus, maneloteca – se afla înainte în căminul cultural [yeah, we haz it !], dar dom’ primar a făcut un descântec şi a mutat-o la unul din saloanele [loc unde se serbează nunţile] de la noi. Şi cică merită să veniţi odată că e cu bătăi şi astea. Şi cu piţipoance care mai de care – piese de piese ! Apoi, mai avem o terasă – dacă vă place să beţi cot la cot cu beţivanii – şi vreo 3-4 baruri – dacă vă place să beţi cot la cot cu beţivanii, bineînţeles. Şi mai avem şi leagăne în curtea grădiniţei + o bancă sub cireşul de la primărie dacă aveţi aceeaşi definiţie a distracţiei ca şi mine. 😛

Şi ar mai fi chestii de spus, dar îs obosită moartă şi nu prea mă mai ajută ăsta micu [creeraşu, adică]. Şi chiar nu ştiu ce mi-a venit să scriu despre jijila. Cred că e prima dată în viaţa mea când îmi place faptul că stau aici. Şi nu o să-mi fie niciodată ruşine de locul în care m-am născut. [dar de cum scap, la bucale cu mine, buahaha.] O să revin mereu aici şi când o să am bani o să-mi deschid fastfudu ala pe care-l visam cu nicoleta anul trecut.

Ktnxbai.

Uite articolul de ziua ta, cadoul meu adică. Scuză întârzierea şi să ştii că unele „argumente” s-au pierdut pe drum.

Pentru toate scaunele pe care ţi le-am stricat; pentru toţi nervii pe care ţi i-am făcut – şi reciproca e valabilă; pentru toţi kilometrii de râs pe care i-am parcurs cu tine; pentru singura dată când ne-am certat în aproape 11 ani; pentru toate seminţele tadim pe care le-am scăpat pe jos de vacă ce sunt; pentru că ţie-ţi place îngheţata vis, iar eu o urăsc; pentru că ţie-ţi place mai mult îngheţata de vanilie şi mie cea de ciocolată; pentru că toate apelurile pierdute de la tine –pentru că da! Eu îmi ţin telefonul în fund! 😆 ; pentru toate apelurile preluate; pentru toate planurile „diabolice” pe care le-am făcut impreuna; pentru că pe tine te enerevează sheldon – pentru că e exact ca mine! :D; pentru că eu îl ador pe sheldon – e exact ca mine ; pentru că eu chiar mă pricep să-ţi stric cheful; pentru că cel mai tare îmi lipseşte drumul înapoi acasă; pentru că unii ne considerau nişte „căcănari infecţi şi agramaţi” şi au vrut să ne „distrugă [exprimarea de desene animate le aparţine], dar am avut noi grijă de ei; pentru toţi idioţii de care am râs; pentru dăţile în care faza cu „a murit hannah montana!” ne-a ieşit; pentru toată bătaia pe care am mâncat-o de la tine în aproape 11 ani – şi reciproca e valabilă; pentru că MI-AI RUPT COTUL, fir-ar să fie! Pentru că fără mine nu poţi să te duci să te tunzi; pentru că ai idei mai multe şi mai bune ca mine; pentru că suntem nişte ciudaţi; pentru că ai luat locul 2, vaco, şi pentru asta nu te iert! Pentru că ne place să bârfim ca nişte ţate; pentru că uneori ţi-e ruşine să mergi cu mine pe stradă =D; pentru că ţi-ai schimbat parola la blog şi nu vrei să mi-o spui >:P! pentru poveştile geniale pe care le scriam în pauze – care mai erau şi în engleză! – şi pe care numai noi le înţelegeam şi le consideram amuzante; pentru pijamalele alea pe care nu ai vrut să mi le dai >:P! pentru toate discuţiile inteligente pe care le-am avut de-a lungul timpului – şi pe care pot să le număr pe degetele de la ale mele 2 mâini; pentru că eşti un mamă de mincinos şi nu eşti la bacău, ci acasă! [te-a văzut sormea! >:P]; pentru că eu totuşi, te cred de fiecare data; pentru fiecare dată când mi-o pasai pe maică-ta când vorbeam la telefon şi pentru toate converasaţiile filosofice pe care le-am avut cu ea; pentru că şi tu ai blog, dar de vacă ce eşti nu mai vrei să scrii pe el! dar mai ales, pentru că nu este nevoie să repetăm mereu că suntem cei mai buni prieteni ca să ştim că asta suntem!