Azi voiam să vă spun ceva despre priorităţi şi despre care ar trebui să fie priorităţile unui copil adolescent de 16 ani. Sincer, nu ma intereseaza care ar trebui sa fie prioritatile unui adolescent de 16 ani. Ma intereseaza doar de mine si de prioritatile mele. De exemplu, ieri, in loc sa frec menta pe mess/feisbuc/twitter&alte saituri ar fi trebuit sa-mi scriu la psihologie. Azi, la ora de ed. antreprenoriala ar fi trebuit sa-mi scriu la psihologie, in loc sa termin „Lolita”, si sa.mi dea profa test. Dar nu. Eu, BATMAN BATMAN! tot timpul, deci iau teapa tot timpul. Dar iarasi nu.

Iar astazi, de cand am venit de la scoala si pana acum, ar fi trebuit sa.mi invat la istorie macar, ca tot am teza maine, sa.mi scriu la latina, engleza, romana, sa.mi invat la chimie. Da’ nu, dom’le! Eu tre sa fac tot timpul totul pe dos, ca asa sunt eu! Pe dos! Serios ca stiu ca problema este in totalitate a mea, si imi zic tot timpul ca o sa.mi stabilesc mai bine prioritatile de acum, ca nu o sa mai fiu oaie, si alte cele, dar nu prea.mi iese. Sunt defecta rau! Chestia cu prioritatile este o alta problema serioasa de.a mea. Cred ca de pe la douazeci si ceva de ani, asa, incolo o sa stau mai mult pe la psihologi, sa.mi rezolv intai toaaate problemele, si apoi o ies calumea in lumea, o sa.mi caut job si alte cele, ca altfel cred ca ori o sa ajung sub primul autobuz, ori o sa mor omorata de vreun criminal in serie pe care mai acum 5 minute il considerasem cel mai minunat om de pe pamant.

O altă problemă de.a mea este că… nu pot să renunţ pentru totdeauna la lucruri sau la oameni. Chiar dacă azi m.ai secat de mi.ai făcut creierii praf pe mess şi te.am băgat la ignore, mâine, luni, miercuri, peste 7 luni, 3 ani, o să.mi aduc aminte de vreo glumă bună pe care ai spus.o sau de vreo idee de a ta în legătură cu războiul rece [exemplu stupid.] care mi.a plăcut [chiar că e un exemplu stupid] şi o să te scot de la ignore, si blablabla, restul e cancan. Sau dacă ieri ţi.am spus că te urăsc/nu vreau să te mai văd niciodata/eşti un căcănar infect, maine, peste 2 saptamani, sau când te.aştepţi tu mai puţin că o să ne întâlnim, tot eu o să fiu cea care o să salute şi să întrebe de sănătate. La fel şi cu lucrurile. Pentru că aproape tot ce fac, fac din dobitocenie, prostie crasă, plictiseală şi din cauza chestiei de mai sus, cu stabilitul prioritatilor. Şi aproape că mă urăsc pentru asta. [haha.aproape]

Şi că tot aţi spus că mă iubiţi 😆 oricâte bloguri aţi schimba…azi am mai făcut o chestie. Chestie care mie mi se pare cel puţin genială.

Am dat zilele trecute peste blogul meu vechi. Ăla veeeechi, veeechi, pe care am scris aproape un an întreg. Mă rog, ştiu că l.am sters, nuştu cum să vă explic ce fel l.am gasit… De fapt, era exportat pe o alta platforma, blablabla. Nuştu să explic. Şi cum ziceam, am dat peste el. Şi am început să citesc articole şi comentarii cacalau, si mi.am amintit de multi oameni si de multe faze misto, si de hateri, si de oameni care.mi spuneau ca scriu bine, care.mi urau succes si alte chestii, si de vechi prieteni, si de fosti prieteni, si de actuali prieteni pe care i.am cunoscut prin blog [pe care.i iubesc si apreciez, băiii]. Şi m.a poditit, aşa, melancolia *cu voce de nikita de la mondenii*. Şi l.am importat aici :mrgreen: Vedeţi şi voi pe la arhivă pe acolo 🙂 Enjoy!

papa. [610 cuvinte.] [wtf?!]

Anunțuri