Mâine am olimpiada la franceză. Şi mâine e ziua ei. Voiam să scriu asta mâine, dar nu cred că o sa am timp.

Nu stiu de ce ti se pare tie ca ne cunoastem de 7 ani, cand sunt de fapt doar 5, darrrr nu despre asta vreau sa povestesc azi. Ne cunoaștem de 5 ani jumate, din care 5 ani am fost best friends. [nu pot să spun „cele mai bune prietene”. suna dubios. și ipocrit] Am fost, suntem și vom fi.

Faza e că nu știu cum să încep. Am postarea asta in cap de vreo câteva zile, dar acum, când m-am pus să o scriu, am uitat tot ce voiam sa zic. + că mă și bâlbâi ca naiba.

Merci că-mi suporți toate toanele, că m-ai iertat de fiecare dată când am greșit, că mă faci să râd, să mă minunez și să rămân cu gura căscată. Merci că mă iubeşti fix aşa cum sunt. Merci pentru tot ce faci pentru mine. Merci pentru planurile alea absolut geniale si absolut minunate pe care ni le-am făcut pentru facultate. Merci pentru toate momentele memorabile. Merci si pentru cele pe care le-am uitat, sunt sigura ca au fost la fel de tari. Merci pentru că atunci când nu înţeleg ceva imi explici, nu-mi zici ca-s proasta. Numai tu faci apelativul „pasarico” sa sune bine. Merci pentru 5 ani minunati. Merci că eşti CEA MAI BUNA PRIETENA a mea!

Vrei să-ti povestesc despre cum o să ne mutăm noi amândouă în Bucureşti, despre anii ăia magici de facultate in garsoniera noastră portocalie cu verde? Mai bine nu.

Şi mâine e ziua ta. Eşti bătrâna, o ştii şi tu. Şaptişpe ani nu-s de ici, de colo. Probabil alţii o să-ţi facă urări mai minunate ca mine. Probabil că o să primeşti nişte cadouri mişco şi probabil o să te întrebi ce mi-a venit să scriu asta.

Dudi, te iubesc şi atât! La mulţi ani pentru mâine! :*

Anunțuri