Paparuda vazuta din perspectiva noastra,a dobrogenilor, este cu totul altceva decat ceea ce spune wikipedia.La noi insemna ca in a3-a joi dupa Pasti, proastele fetele (in special) ajung acasa ude pana sub piele din cauza handicapatilor baietilor care sunt la fiecare colt de strada, echipati cu sticle, galeti, furtunuri, si care se amuza foaartee tare cand ne aud tipand si cand ne vad ude din cap pana in picioare…Suna distractiv, nu?
Eii, azi ce zi credeti ca a fost? Exact a treia joi dupa Pasti=Paparuda.Multi copii nici nu ies din casa azi, d’apoi sa mai vina si la scoala.Sincer, si eu aveam o spaima grozava de paparuda, pana in clasa a V-a..Abia atunci mi’am dat seama ca aia cu care ma udau handicapatii baietii, era doar apa, si nu’mi facea niciun rau…Azi dimineata, am iesit de 10 ori mai precauta pe poarta. Am scos intai capul, apoi cand am vazut ca nu e nimeni pe strada, am mers tiptil, in pasi de pantera roz, pana la microbuz…Pfiiiuu, ce fericita eram cand m’am urcat in el, teafara si uscata:).Culmea era ca m’am intalnit cu cativa handicapati baieti, dar care erau probabil prea adormiti sa observe o victima asa de usoara ca mine. Am ajuns la scoala…Bla bla bla, lectii, teze, note..La 2 am iesit de la scoala. Si cum mergeam noi asa linistiti pe drum, cu ochii bineinteles in 14, toti elevii de la Garvan, Vacareni, Jijila si Greci spre microbuze, se trezesc 2 handicapati baieti, care mai erau si tigani pe deasupra, sa ne distruga linistea. Si se opresc handicapatii ei cu masina fix in fata noastra si scot 2 sticle de 2,5 l pline cu apa..Eee, un fleac, 2 sticle la 50 de copii, doar nu erau sa ma nimereasca pe mine. Doar ca, atunci cand ai langa tine 2 prezente atat de „curajoase” ca DUMI si MITZI, care’mi tipau in ureche „fata, ne uda, fata ne uda”, de parca era nuj ce gravitate, iti piere tot curajul. Si da’i si’alearga pana la statie, si pe drum auzi si alti curajosi, care’s soptesc unii altora:”moama ce ne’astepata la statie: cu butoaie, cu piscine, cu oceanu’ pacific”…Mdea, asa era doar ca nu aveau butoaie, ci doar 2 sticle atunci la indemana:una pe jumatate goala si una de 2 l plina.Si pe cine credeti ca s’au gasit handicapatii ei sa le goleasca? Exact! Pe subsemnata:(.Si simte deodata subsemnata siroaie de apa scurgandu’i’se pe spate si pe plete, si da’i si urla. Bine, am trecut peste.Uda, asa cum eram, ma urc eu in autobuz, unde ma intampina alte 30 de prezente, la fel de ude ca si mine (frati de suferinta). Si acolo in autobuz, auzi iar voci:moaaamaaa, vezi ce’i la noi!!!Mergem asa cu frica’n san tot drumul, cu gandul ca acasa ne asteapta „sfarsitul”. Ei ce credeti??Acasa nici tipenie de om pe strada, bine, ca intre timp incepuse si sa bureze afara si era si cam frigulet, dar totusi, jijilenii mei nu sunt asa de scrantiti ca handicapatii macinenii!(asta ar fi morala povestii). Si totusi, mie de ce’mi place atat de mult sarbatoarea asta???Nu conteaza..
Atat am avut de zis pentru azi! Pe mai departe!:)
Ur Dicsie Vixsie:)

Anunțuri